Prietenia…

Da, sunt și eu om, destul de antisocial, dar am prieteni, puțini, dar (sper) adevărați.
Din propria experiență știu că e destul de dificil să obții prietenia cuiva, și e extrem de ușor să o pierzi.
Nu aș fi scris despre prietenie probabil niciodată, dar, după careva evenimente recente în viața mea, am decis că ar fi bine.
Foarte recent, câteva ore în urmă,  m-am certat cu cel mai bun prieten al meu. Ne-am certat că de obicei, din cauza la lucruri nesemnificative, dar de data asta, totul a ajuns un pic mai departe decât de obicei. Nu voi intra în detalii…dar voi menționa că mă simt destul de prost… Chiar dacă ființa mea egoistă mă convinge că el e de vină, mă simt atât de indepărtat de el și consider că am ajuns la o situație destul de critică… De câteva ori mi-a venit în cap ideea să exclud această persoană din viața mea… Dar încerc să judec rațional,  și-mi dau seama că nu pot… Cât de tare nu aș vrea, nu pot… Fiindcă fără prietenia lui eu n-aș fi fost cine sunt. Și fără el viața mea ar continua, dar n-aș avea susținerea lui… El m-a ajutat să înțeleg atâtea despre mine și despre viață… Poate indirect, dar el m-a ajutat să devin omul care sunt. Și nu pot spune că sunt ideal, dar sunt mai bun decât mulți care mă înconjoară. Și inclusiv datorită lui…
Poate într-adevăr el a greșit,  dar eu mă simt vinovat… Demnitatea-mi poate exagerată, nu-mi permite să-mi cer iertare, dar dacă el(tu) citește(citești) asta, vreau sa știe(știi) că-mi pare rău…

P.S.:Prețuiți-vă pritenii, fiindcă cu siguranță nu aveți chiar atât de mulți.(mă refer la prieteni adevărați).